Log in

La hramul paraclisului „Izvorul Tămăduirii” mănăstirii Sighişoara

  • Scris de Vasile Luca
  • Publicat în Evenimente

O zi binecuvântată lăsată de Dumnezeu, prim măreţia frumuseţii ei primăvăratice a umplut zarea de primenire, a aşteptatului timp ce va să vină, cu fiece mijire de floare, cu fiecare înmugurire de frunză, îndesind treptat pădurea în sălbăticie şi înconjurând precum un brâu de un verde intens toată liniştea zării, aerul devinind mireasmă de reînnoire, loc de încântare şi bineplăcută privelişte peste care păsările cerului cu a lor cântec alungător de tristeţi mângâie văzduhul şi auzul într-o revigorantă şi bineplăcută alinare de suflet.

La ceas de sărbătoare în prima vineri de după Sfintele Paşti, ne-am aflat printre sutele de pelerini veniţi la hramul paraclisului „Izvorul Tămăduirii” mănăstirii Sighişoara. Un loc binecuvântat precum un pocal umplut de blândă şi înălţătoare lumină, în care preaplinul mirului adunat din roua rugăciunii îndreptate spre cer, sunt socotite râuri de lacrimi strânse în căuşul palmelor Prea Sfintei Marii – mijlocitoare la al său prea bun Fiu şi tron al împărăţiei Lui Dumnezeu, la adresa atâtor cereri de trebuinţă şi îndurări a celor ce cu nestrămutată speranţă şi încredere îi cer ajutorul, alinarea şi împlinirile trebuincioase pentru viaţa fiecăruia dintre noi. Pe timpul oficierii Sfintei Liturghii, glasurile întru aceeaşi înălţătoare şi curată rugăciune s-au reunit în corul în care îşi aduc prinosul iubirii, călugării părinţi din această vatră mănăstirească, spre care şirul credincioşilor devine îmbrăţişare frăţească atâtor istoviţi, însetaţi de iubire întru dreapta credinţă.

Sfânta Liturghie arhierească a avut darul să-l aibă ca rugător în comuniune cu sutele de credincioşi pe Înalt Preasfinţitul Irineu – Arhiepiscopul Albei Iulia, alături de arhimandritul  Ghelasie Ţepeş - stareţul mănăstirii, un om de aleasă preţuire.

Completând în mod fericit această oda de sfinţenie adresată Lui Dumnezeu, Ovidiu Dan, părinte preot şi protopop al Sighişoarei, s-a alăturat preacuvioşilor călugări din acest cin monahal alături de un sobor de preoţi din parohiile sighişorene, îngemănându-şi glasurile pline de trăire şi har în cântări îndumnezeite în acest loc binecuvântat precum o gură de rai într-o zi de sărbătoare, în care invocarea Sfintei Treimi pogorâtă în sfânta cuminecătură sfinţeşte sufletul însetat întru Hristos. Dar ceresc a pogorât în inima credincioşilor, deveniţi candele vii în atâtea dumineci şi sărbători, văzându-le evlavia şi râvna rugării, la care cu siguranţă îşi află limanul atâţia năpăstuiţi cât şi a cei ce-şi arată mulţumirea pentru răspunsurile ori darurile primite la ceas de cumpănă şi restrişte, din partea bunului Dumnezeu.

De o pilduitoare şi spirituală măreţie ne-au rămas în suflet cuvintele de învăţătură a Înalt Preasfinţitului Irineu, în predica ţinută cu acest prilej: „Ceea ce reverşi ape pururi vii, Prea Curată Fecioară, nu înceta a te ruga totdeauna pentru robii tăi”, vorbindu-ne despre obârşia acestei sărbători legată de un izvor din apropierea Constantinopolului, care prin intervenţia miraculoasă a Maicii Lui Dumnezeu, a început să facă minuni şi face minuni până în ziua de astăzi, căpătând însemn de mare preţuire numit „Izvorul Tămăduirii”. „Se poate spune că Maica Domnului, este Izvorul Tămăduirii prin excelenţă, Sfânta Maria, este fântâna tuturor darurilor, mângâierilor şi binecuvântărilor cereşti. Şi aceasta pentru că l-a purtat în pântece şi braţe pe Fiul Lui Dumnezeu” a întărit în cuvântul său Prea Sfinţitul. Înalt părintele o descrie pe Maica Domnului „ca pe un vas al intimităţii divine, cea mai puternică în săvârşirea minunilor, în transmiterea darurilor, în protejarea umanităţii răscumpărate întru cinstitul ei acoperământ. Ea este acea grădină deschisă din cântarea cântărilor în care cele mai colorate şi parfumate flori ale virtuţilor, între care un loc cu totul aparte îl au; garofiţa smereniei, crinul purităţii şi trandafirul iubirii”. Maica Domnului este femeia providenţială, pentru că neamul omenesc nu a avut să dea mai bun, mai curat  şi mai de preţ decât pe Maria. Sfinţind-O cu Harul Său prin acel consimţământ  „al Ei, spus solemn în faţa îngerului Gavril – la Nazaret. În acest fel s-a deschis circuitul slavei, pentru că Fiul Lui Dumnezeu, cel care s-a întrupat în pântecele ei curat şi astfel, omenirea intră într-un nou registru istoric, căci pe orbita inefabilă a iubirii de oameni, se pogoară Fiul lui Dumnezeu - a doua persoană, a sfintei şi de viaţă făcătoare  Treimi”. Din predica înaltului prelat a străbătut fiorul iubirii necondiţionate „O sărbătorim pe Maica Domnului nu numai noi, ci şi făpturile cereşti, fiinţe inteligibile dincolo de nori, gândindu-ne la imensul rol ce-l are în viaţa omenirii peregrine şi răscumpărate cu mare preţ. Ea a fost rânduită de Dumnezeu spre a fi mamă a bisericii şi a lumii întregi”. O mamă plină de milă şi îndurare, cea care aflată sub crucea Fiului ei răstignit aflat în agonie, se ruga pentru cei care nu ştiu ce fac, ca să primească iertare. A cunoscut în mod deosebit bogăţia şi universalitatea iubirii lui Dumnezeu, încât doar atunci, a devenit capabilă să îmbrăţişeze tot neamul omenesc, devenind mama tuturor oamenilor. Maica Domnului are o mare milostivire pentru oameni pentru că ea îi iubeşte pe toţi. Nu trebuie să încetăm zi şi noapte să îi cerem protecţia sau ocrotirea Sa, să vegheze asupra noastră. Să repetăm mereu cuvintele îngerului „bucură-te Fecioară, ceea ce eşti plină de har, Marie Domnul este cu Tine”. Simpla repetare a acestor cuvinte atrage putere cerească şi energii  nebănuite. Maica Domnului este aproape de toţi care o cheamă în ajutor, dând fiecăruia cele de trebuinţă. Prin mijlocirea Ei neîncetată către al său Fiu, nimeni nu poate să spună am strigat-o şi nu m-a auzit, am căutat-o şi nu am aflat-o, i-am cerut şi nu mi-a dat. Totdeauna gata să ne sară în ajutor, transformând tristeţea în bucurie, vina sau păcatul în iertare, lacrima în surâs de fericire, pentru că Sfânta Maria, este mama noastră universală, duioasă, generoasă şi fără echivalent, ea este „steaua speranţei care răsare peste zbuciumul şi durerile acestui veac trecător”. Tot din cuvântul părintelui Irineu, am înţeles că noi oamenii suntem prin definiţie „străini şi călători în această lume, suntem în exil, dar un exil sfinţit de prezenţa Fiului Lui Dumnezeu în inima istoriei”. Lângă El, este femeia îmbrăcată în soare şi încununată cu stele preamărită şi cunoscută ca Născătoarea de Dumnezeu – Maica Luminii, cea care se bucură veşnic după ce a avut sabia durerii înfiptă în inima Ei. A suferit ca nimeni altă mamă se pe acest pământ. A venit Învierea, a venit Înălţarea Lui Hristos şi apoi şi Maica Domnului a fost luată în slăvile cereşti. Ca mărturie se poate vedea până astăzi forma capului şi trupului Sfintei Marii imprimate în piatră, în mormântul pe care l-a părăsit. Astăzi i se potrivesc mai mult decât oricând versurile pe care i le-a dedicat Sfântul Român Ioan Iacob - Hozevitul „Bucură-te  Preacurată care ieri te-ai tânguit /Astăzi Fiul tău cu slavă din mormânt a răsărit/Tu erai mai înainte Maica Sfintelor dureri/ Astăzi eşti a slavei Maici şi a Sfintei Învieri”.  Cunoscută ca prima fiinţă transfigurată şi aşezată lângă tronul îndumnezeirii întreit strălucitoare, plină de afecţiune, Delicateţa şi compasiunea Ei, întrec toate aşteptările, închipuirile omului de pe acest pământ. Tot din cuvântul de învăţătură a marelui prelat Irineu, a străbătut acel fior de apartenenţă indestructibilă în care biserica ortodoxă, îi conferă fecioarei Maria poziţia lunii de aur între stele, precum spune marele poet Mihai Eminescu „Cum e Fecioara între sfinţi /Şi luna între stele”. Sfânta Maria acoperă cu milostivirea Sa tot pământul şi toate popoarele lumii, nu lasă pe nimeni neajutat şi nemângâiat, pentru că iubirea Ei de mamă, întrece orice afecţiune şi tandreţe a celei mai delicate mame de pe acest pământ. Este îmbrăcată în fir de aur şi prea înfrumuseţată, învrednicindu-ne de prezenţa dulce a Fiului Ei, primind har dumnezeiesc. Totodată încredinţaţi că împărăteasa îngerilor şi mama omenirii răscumpărate, îi iubeşte pe bine credincioşi şi mai ales pe cei care o venerează cu dreaptă credinţă.

În încheiere, Înalt Preafericitul Arhiepiscop Irineu, felicitându-l pe părintele stareţ arhimandrit Ghelasie Ţepeş şi totodată întreaga obşte monahală de ziua hramului, evidenţiind vrednicia stareţului Ghelasie ce poartă în el „pecetea sfinţeniei, mireasma veşniciei şi savoarea cerului, cel care alături de mulţimea de credincioşi celebrează cu îngerii tainele Mântuirii noastre”, ştiind că o astfel de comuniune frăţească generează prietenii, iar prieteniile de pe pământ „sunt palide fotocopii ale prieteniilor din cer” pentru că Îl avem imprimat în noi pe Iisus Hristos  cel care a spus: „unde sunt doi sau trei în Numele Meu,  sunt şi Eu în mijlocul lor” 

Aducând laudă, cinstire şi mulţumire părintelui stareţ Ghelasie Ţepeş, felicitându-l pentru modul în care administrează  şi păstoreşte această frumoasă obşte monahală, cel care conduce cu mână tare şi cu braţ înalt  sfânta mănăstire - un adevărat bastion al ortodoxiei pe pământul Transilvaniei. La rându-i, părintele stareţ Ghelasie mulţumind Înalt Preasfinţitului părinte pentru vizita întreprinsă şi pentru cuvintele frumoase de învăţătură, ia urat „viaţă lungă, sănătate, putere de muncă, mult har duhovnicesc revărsat peste cei care îi sorb cuvintele, ca o nevoie stringentă de miluire, binecuvântată cale spre Mântuire!”                                     

Distribuie acest articol

Submit to DeliciousSubmit to DiggSubmit to FacebookSubmit to Google PlusSubmit to TwitterSubmit to LinkedIn
Ultima modificareDuminică, 26 Aprilie 2015 23:10
Login pentru a posta comentarii

3°C

Sighisoara

Light Rain

Umiditate: 93%

Vant: 11.27 km/h

  • 24 Mar 2016 6°C -3°C
  • 25 Mar 2016 8°C -4°C